hétfő, augusztus 04, 2008

N. S. . Vagyis egy csepp, belőle..


Către Galateea


Iti stiu toate timpurile, toate miscările, toate parfumurile
si umbra ta, si tăcerile tale, si sânul tău
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tău, si melancolia ta, si sprâncenele tale,
si bluza ta, si inelul tău, si secunda
si nu mai am răbdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă. 
Stiu tot ce e mai departe de tine, 
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
după-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun 
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână. 
Si mă rog de tine,
naste-mă. 
Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodată, din tine.
Bataia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârsitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - miscatoare umbre ale sângelui tău, 
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe care mi-l aplec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.

Nincsenek megjegyzések: